…o axioma des auzita in societatea noastra . Vom vorbi despre samavolnicia acestui penibil Guvern, potlogarie cunoscuta sub denumirea de impozit forfetar, despre care toti mai mult ca sigur ca ati auzit, asa ca nu o sa reiau prezentarea acestei ordinarii, ci o sa vorbesc despre efectul acestui impozit intrucat este binecunoscut ca fiecare impozit contine el insusi bazele propriei fraude. Mai exact, despre evaziunea fiscala si despre cum o incurajeaza Guvernul actual.
Mai intai, trebuie sa amintim ca anul 2005 a fost marcat de introducerea de catre Guvernul Tariceanu a cotei unice de 16% la impozitul pe profit si pe venit, de majorarea impozitului pe dividende la 16%, de alinierea tuturor veniturilor persoanelor fizice la aceeasi cota de 16%.
In ceea ce priveste cota unica de impozitare aceasta are atat sustinatori cat si contestatari printre specialistii in economie. De pilda, Arthur Leffer, un reputat economist, a elogiat cota unica introdusa in Romania, afirmand ca ea va rezolva probleme cum ar fi coruptia, deoarece, “aplicata la o baza larga o cota suficient de mica face sa existe foarte putine stimulente pentru eludarea legii”. Pe de alta parte unele state europene sunt impotriva cotei unice (motivele va las sa le descoperiti singuri :d), de altfel chiar FMI a rupt acordul cu Romania in 2005 tocmai pentru ca nu a dorit sa gireze aceasta experienta (ulterior s-a dovedit a fi o experienta reusita).
Introducerea cotei unice a avut ca puncte tari: stimularea acumularii veniturilor, incurajarea muncii, reducerea economiei subterane si a muncii la negru, stimularea investitiilor romanesti si straine.
Totusi, ca o paranteza, este cunoscut faptul ca impozitul reprezinta o contributie obligatorie, nerambursabila, neconditionata si fara contraprestatie, datorata catre bugetul de stat de catre persoanele fizice si juridice pentru veniturile pe care le obtin sau pentru bunurile pe care le poseda.
In decembrie 2008 Guvernul Tariceanu a fost schimbat cu Guvernul Don’ Costel & Boc Interlop, in fruntea Ministerului de Finante ajungand un inginer care s-a remarcat prin faptul ca “a pus pe butuci” Combinatul Siderurgic Hunedoara. Din capsorul acestui tampit a iesit un nou bir impus persoanelor cu initiative. Situatie caracterizata magistral de Dinu Patriciu, conform caruia “actualul Guvern bate cocosul ca sa faca oua”. E criza, la buget e foame de bani printre birocratii statului, Nutzi Spaima Imobiliarelor vrea alta masina de serviciu, mai costisitoare, caci nu se simte in siguranta in Audi A6 (Chiar…Cum pastele ma-tii de curva nu te simti in siguranta intr-un A6?!?). Problema de abia acum apare, deoarece multitudinea obligatiilor pe care legile fiscale le impun contribuabililor precum si povara acestora au facut sa stimuleze, in toate timpurile ingeniozitatea contribuabililor in a inventa procedee diverse de eludare a obligatiilor fiscale. ”Evaziunea fiscala a fost intotdeauna in special activa si ingenioasa, pentru motivul ca fiscul lovind indivizii in averea lor, ii atinge in cel mai sensibil interes: interesul banesc”. Fenomenul evazionist este conturat practic de incercarile unor contribuabili de a sustrage de sub incidenta legii fiscale unele venituri sau bunuri impozabile. Mai exact evaziunea fiscala este “arta de a evita caderea in campul de atractie al legii fiscale”, cum plastic o definea Jean Claude Martinez.
DA. Acesta va fi cel mai pervers efect al acestui bir. Cresterea EVAZIUNII FISCALE. Sa ne lamurim!!! Pe langa definitia amintita, trebuie sa amintesc opinia prof. Oreste Anastasiu, considerata cea mai completa, care o considera un ansamblu de procedee licite si ilicite cu ajutorul carora contribuabili sau alte persoane interesate sustrag total sau in parte averea lor obligatiilor stabilite prin legile fiscale. Asadar in interiorul fenomenului evazionist distingem intre fapte de sustragere de la impunere licite (nesanctionate de lege) si fapte de sustragere de la impunere ilicite (sanctionate de lege). Adica evaziune fiscala licita si evaziune fiscala ilicita (frauda fiscala). Aceasta clasificare este intalnita si in sistemul anglo-saxon : “tax avoidance” (evitarea platii impozitelor) → procedeu legal si se bazeaza pe reducerea poverii fiscale prin intermediul scutirilor de impozite, deducerilor sau stimulentelor aprobate de legile fiscale; “tax evasion” (evaziunea fiscala ilicita) → mijlocul ilegal de a evita plata impozitelor fie prin neraportarea lor, fie prin diminuarea voita a venitului impozabil.
Astfel, contribuabilii vor fi din ce in ce mai tentati spre “tax avoidance” (modalitati de infaptuire nu exemplific :d), pentru ca asa cum remarca si Judge Learned Hand : “Nu este rau sa iti aranjezi afacerile pentru a plati cat mai putine impozite. Fiecare poate sa o faca, fie el bogat sau sarac. Nimeni nu are o dorinta civica de a plati mai mult decat legea i-o cere; impozitele sunt actiuni impuse, nu contributii voluntare”. Si pentru ca sunt actiuni impuse “ fiecare om atata timp cat nu incalca legile are dreptul deplin de a se ocupa de propriile sale profituri in maniera personala care ii convine” sublinia Adam Smith in celebra sa lucrare “Avutia natiunilor”.
Aceasta remarca, devenita ulterior o adevarata maxima a fost insusita de judecatorii englezi si americani – “fiecare cetatean are dreptul sa-si aranjeze in asa fel lucrurile incat sa-si minimalizeze obligatiile fiscale. Nimeni nu trebuie sa isi planifice veniturile si cheltuielile in functie de exigentele maxime ale Ministerului de Finante; nici un cetatean nu are datoria patriotica de a plati maximum de taxe” – citat din depozitia finala in procesul Helvering vs. Gregory ce a avut loc la Curtea Suprema a Statelor Unite.
Se considera ca exista un factor originar al evaziunii fiscale si anume “inclinatia naturala a omului, in calitatea sa de contribuabil spre evaziune fiscala” chiar daca nu intotdeauna se da curs acestei manifestari interne. Inclinatia spre evaziune fiscala exista in orice individ caruia i se ia, pe cale de autoritate o parte din venitul ce ii apartine de drept si aceasta pentru ca el neavand o educatie fiscala formata priveste aceasta masura ca pe un atentat la bunastarea sa, la libertatea de a se bucura de roadele muncii sale. Natura omeneasca are intotdeauna tendinta sa puna interesul particular in fata interesului general; ea este inclinata sa considere impozitul mai mult ca un prejudiciu decat ca o legitima contributie la cheltuielile publice si sa vada intotdeauna cu ochi rai pe acela care vrea sa-i micsoreze patrimonial.
Coruptia existenta la nivelul unei societati constituie un alt factor ce favorizeaza tendintele evazioniste. In acest sens Adam Smith scria ca “in acele guverne corupte unde exista cel putin o suspiciune generala cu privire la o cheltuiala inutila sau o utilizare gresita a venitului public, legile nu sunt respectate in totalitate”. Mai exact in Romania inclinata contribuabilului spre evaziune fiscala este amplificata zilnic de nemultumirea generala privitoare la modul cum sunt utilizate fondurile publice, de coruptia existenta in tara noastra.
Exista opinii conform carora inclinatia spre evaziune fiscala este un raport invers proportional cu nivelul veniturilor impozabile si direct proportional cu rata fiscalitatii. In privinta relatiei care exista intre nivelul evaziunii fiscale si rata fiscalitatii, economistul A. Leffer a enuntat o teorie care ii poarta numele, potrivit careia prelevarile fiscale instiga la mai putina munca ( descurajeaza anumite activitati ) sau poate determina disimularea unei parti din activitatea depusa si trecerea ei in sfera neoficiala. Teoria lui e ilustrata de binecunoscuta curba Laffer, ce evidentiaza grafic momentul ratei ideale a fiscalitatii, de unde si afirmatia : “too much tax, no tax”.
Decizia de a evaziona a contribuabilului are in vedere insa nu presiunea fiscala generala calculata la nivel macroeconomic ci presiunea fiscala resimtita la nivel individual pentru ca asa cum aminteam “fiscul lovind indivizii in averea lor, ii atinge in cel mai sensibil interes: interesul banesc”, pe care din cate se pare actualul Guvern il ignora, mai mult punand tunurile pe el.
Bine, o sa spuneti ca actualii guvernanti nu au alta solutie, saraca tarisoara, Statul va fi vai si amar de el, se va prabusi. FOARTE BINE. O sa fac un chef strasnic daca se va intampla asa ceva, deoarece ineficienta unui sistem fiscal se traduce in practica prin cresterea sarcinilor fiscale, iar un impozit excesiv pune pe fuga materia impozabila.
Imi vine in minte o veche axioma care arata cum caracterul excesiv al impozitarii poate constitui o cauza a neachitarii sau neachitarii la timp a obligatiilor fiscale. Astfel, potrivit marturiei istoricului roman Suetonius, cand incasatorii de impozite din provincii i-au cerut imparatului Tiberius sa impuna noi impozite acesta a raspuns ca : “un pastor bun tunde oile nu le jupoaie”. Si intradevar actualul Guvern nu are intelepciunea lui Tiberius, ci mai degraba nebunia piromana a detracatului Nero. O tempora! O mores!